La Borţoasa

Ajunseseră. Prin gardul de lemn verde se vedea câteva lămpi mari, strălucind. Se auzeau lăutarii, şi mirosul de mititei şi de porumb fiert se simţea de departe. La poarta grădinii, câteva ţigănci vindeau marfa în foi uscate. Era îmbulzeală, chelnerii îmbrăcaţi în halate albe, cu şervete lungi pe braţ, purtau în goană tăvi cu fripturi şi patricieni, farfurii cu gogoşari aromaţi sau castraveţi în oţet. Din fundul grădinii răzbătea zgomotul făcut de grataragiu cu cleştele său. Pe două şiruri, în dreapta şi la stânga potecii pe care păşeau, erau înşirate mese uşoare, acoperite cu americă tărcată, în culori vii. Pe scaunele cu spătar şedeau negustori şi oameni de-ai lor. Râdeau încălziţi de vin, săltând burţile încinse în centuri lucioase de piele.Mâncau cu poftă, ducând repede furculiţele la gură, mestecând cu zgomot, privind rar în lături şi numai atunci când răsuflau după un pahar de vin rece.
Mai într-o parte, unde nu bătea aşa tare lumina, erau şi mesele man- glitorilor. Câţiva l-au cunoscut pe Bozoncea şi i-au dat bună seara. Starostele le-a răspuns vesel. Şi-au făcut loc, alături, lângă o poartă care da în câmpul Chitilei, să poată fugi dacă era nevoie. Paraschiv citi afişele colorate, lipite pe gardul împletit:

AICI CINTA ZAVAIDOC, CINTARET POPULAR DE ARII SI CINTECE NATIONALE! INCURAJATI ARTISTII ROMANI !

DACA BEI MORI, DACA NU BEI TOT MORI! DECI MAI BINE BEA CA VIATA E SCURTA! BORTOASA VA ZICE POFTA BUNA! CONSUMATI RENUMITII PATRICIENI DE CASA!

Un tal aduse o lista cu mancare si o dadu lui Bozoncea. Pe hartia lucioasa felurile erau scrise cu creion chimic, intr-un fel curios:

MENU

LA BORTOASA, restaurant si gradina, canta ZAVAIDOC si orchestra

ANTREURI:
Ridichi, brânză Telemea, roşii la gheată, caşcaval, şvifer, peşte, omar, stridie, Morun. ICRE.
Ţuică, secărică, drojdie.
SALATĂ LA GREC

Nu consumaţi scobitorile la ciorbă!
Dacă nu-i bună salata, ascultă-l pe ZAVAIDOC!

CIORBE:
Supă grasă cu mujdei.
Renumita ciorbă de SUS INIMA ROMÂNI!
Ciorbă de bătături.
Oasele daţi-le la câini!

FELURI:
Ostropel de văcuţă cu Salată VERDE.
Anghimaft cu orez.
Ardei umpluţi.
Raci.
Astăzi: FRIGANELE.
BEŢI VINURILE NOASTRE: Muscat-Ottonel, Saba, ValeaDosului.
Fripturi:
Purceluş la MICA VITEZĂ
VACĂ cu cartofi pai
RIDICHI
Accelerat
Fudulii de berbec
INIMĂ LA TAVĂ cu spanac
Mititei, patricieni, debreţini la comandă.
VIN NEGRU, Mamă, mamă
Bere blondă şi brună la halbă şi la Ţap.
Dă chelnerului bacşiş şi nu uita pe lăutari!
V O E B U N Ă!
Cafele, prăjituri de casă. Lichior,

ŢigăriPPOFTA BUNA va ureaza BORTOASA

Urma o fotografie a patroanei, o femeie de vreo patruzeci de ani, grasă şi veselă, care râdea clienţilor.
Citi o dată şi Nicu-Piele. Era babilonie curată
- Ce vreţi, marafeţilor? întrebă Bozoncea.
Lui Mână-mică îi rămăseseră ochii pe icre. Stăpânul chemă chelnerul şi porunci. Întâi câte o drojdie, dar mai mare, şi să aşeze şi un vin negru de trei inşi la gheaţă, să se găsească din vreme la baterii, apoi câte o bucăţică de caşcaval cu roşii şi mititei, câţi or încăpea pe grătar, pentru ca la urmă să facă şi câteva fripturi aşternute bine pe cărbuni, date prin fum, să meargă băutura.
Pe estrada de scânduri se urcase orchestra şi o melodie uşoară sui deasupra grădinii. Didinei şi lui Sandu le aduseră câte o farfurie de icre şi bere. Ăi scăpaţi din puşcărie mâncau fără să scoată un cuvânt. Erau hămesiţi şi doriţi de lucru bun. Ce-au vrut le-a pus starostele dinainte. De aia-i plăcuse lui Gheorghe să-l slujească. Stăpânul nu se uita la parale; când era de petrecut, petrecea...
Un bărbat negricios şi gras, cu părul cărunt, se urcase pe scena îngustă. Purta la gât o cravată bogată, cu picăţele, strânsă sub bărbie. Negustorii din jur bătură din palme. Era Zavaidoc. Avea o voce plăcută şi râdea. Începuse uşurel:
Foaie verde tei rotat, Mama cînd m-a alăptat, Nu cu lapte, cu păsat, Cu vin vechi m-a adăpat...
Nu mai mânca nimeni. Toţi întorseseră capul spre cântăreţ. Vocea lui acoperea grădina. Chelnerii se opriseră sub lămpi, ascultând şi ei.

(Eugen Barbu - Groapa )