9.
Asculta mai multe audio Muzica
Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva
Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat,
Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat,
Ce departe va simt eu de inima mea.
Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,
Ca un fum de tigara voi trece in sus
Unde stelele sint, unde oamenii nu-s,
Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi.
"Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?"
Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.
Buna seara din nou, buna seara adanc,
Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
Si pe urma aici e un fum de ma-nec
Nu-nteleg de ce parca...imi vine sa plang.
Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
Si plamanii de-atata strigare se rup,
Buna seara frumos, buna seara urat,
Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.
10.
Asculta mai multe audio Muzica
Rîdeţi, rîdeţi, rîdeţi, rîdeţi, cu pămînt cu tot
Pînă cînd vă mai suportă ultimul Charlot.
Nu de el cînd rîdeţi, rîdeţi, rîdeţi voi de voi,
Că sunteţi grăbiţi şi cinici şi inculţi şi goi.
Charlie Chaplin calcă-n dodii cu pantofi strîmbaţi,
Hohotiţi dar n-aveţi ştire voi ce strîmb călcaţi.
Face el cum face raţa şi e caraghios
Dar ce cîrduri mari de raţe trec în sus şi-n jos.
Refren:
O, Charlie Chaplin,, înger vagabond
Hai, bătrîne, vino de sub orizont.
O, Charlie Chaplin, hohot interzis
Redeschide teatrul ce ni l-au închis!
Nu mai sunt deloc parale, casierii, trişti,
Astăzi dau autografe, nu bani la artişti.
S-au născut prea mulţi pragmatici, muzica nu pot,
Hai, Pămînt, reaminteşte-ţi că ai fost Charlot!
Un şofer cu leafă mică şi cu mult umor
Mi te-a readus în minte ca pe-un luptător.
Că ai fost al celor simpli şi al lor rămîi,
Peste toată lumea veche hohotul dintîi.
Refren
Lăutarii împrumută bani pentru sacîz,
Cifra noastră de afaceri hohotul de rîs.
Facem bancă mondială şi băgăm în ea
Rîsul sărăcimii triste, ca dobînzi să dea.
Nu există omenie unde nu eşti tu,
Că tu eşti curajul nostru de a spune NU!
Învîrteşte-te prin Cosmos, spune ce-ai de spus,
Între-atîtea stele moarte tu Planeta Rîs!
11.
Asculta mai multe audio Muzica
Bat clopote cantand reintregirea
Si sufletul ia foc in clopotari
Intai decembrie ne e unirea
Si stralucirea Romaniei Mari
Mihai Viteazul intra-n catedrala
Si are harta Daciei in maini
Intr-insul Burebista se rascoala
Si-apoi pe vatra lui se nasc romani
R: Cat flamura ros-galbena-albastra
Ne este prag si steag si ideal
Veniti romani, veniti la Mecca noastra
Veniti la Alba Iulia-n Ardeal
. Si iar incepe clopotul sa bata
Si sangereaza sutele de ani
In osul natiei se-aude-o roata
Muscand din Horea, Closca si Crisan
Si iar la Alba Iulia ni-i flancul
Pe care ardem si ne batem toti
Cand dinspre Apuseni rasare Iancu
Ca un Isus Cristos cu chip de mot
. Dar e un an care nicicand nu trece
Un an pe care-n veci il vom dori
O mie noua sute optsprezece
Al nostru an de fiecare zi
Ne fie el de-a pururea an-noul
In lupta cu problemele de azi
Cantam din Alba Iulia eroul
Pe reintregitorul cel viteaz
12.
Asculta mai multe audio Muzica
Nu e toamna cum esti tu,
vara mea de suflet, nu,
pe pamant,
vara decazu.
Daca padurea ne condamna
la nostalgie, fara rost,
e toamna, vara mea, e toamna,
asa cum poate n-a mai fost.
Atatea taine nepatrunse
ne cad in brate la un semn
si suntem imbracati in frunze
si captusiti c-un fel de lemn.
In rau sunt doua lazi de bere,
pe foc s-a pus un ultim vreasc,
trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere,
catre cerboaice care nasc.
Si ziua e atat de mica
incat n-ai vreme de-un salut,
si-un fum noptatec o complica
si saptamana a trecut.
Mai e in tot un pic de vara,
dar paturi aspre ne-nsotesc,
la orice drum mai lung afara
prin clai de aburi nefiresc.
Mai am senzatia ca toate
pot fi si altfel decat sunt,
dar muntii-mi pun poveri in spate
si simt ca port pe talpi pamant.
Acum si fiarelor li-i foame
si ies lunatice la drum,
padurea este numai drame
si-o mai salvam cu cate-un fum.
Dar ea, deodata, ne condamna
la nostalgii si la pacat,
e toamna, vara mea, e toamna,
si-atat de singur m-ai lasat.
13.
Asculta mai multe audio Muzica
In povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă
Este vorba de noi amândoi,
Este vorba de foc şi cenuşă.
Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi priveşte înaltul;
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul.
Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară;
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure.
Toată vara au fost numai ploi
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii în noi
Cade ultima frunză pe ele.
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe:
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe.
Nu mai suntem decât doi copaci,
Vor veni călători să ne tundă,
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă.
Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe, cu ochii pustii,
N-am să am ce întinde spre tine.
14.
Asculta mai multe audio Muzica
Padure de-a dreapta, padure de-a stanga,
Ce margini gretoase de hau
Si mare in tarm isi continue tanga
Si mie mi-e rau.
Ce mult intuneric, nu vad nici o cale,
Vapoarele-n mare sunt reci,
In mine un haos intreg se pravale
Si, moarte cum treci!
Se vaita cucii in cuiburi ciudate
Si mie, in mine mi-e greu.
Si marea bolnava se-agita si bate
In sangele meu.
De ce sa m-agat cand sunt toate fugare
Si oamenii dorm linistiti,
De tine, padure, si borna, si mare,
De voi ce nu stiti.
Un doctor imi trebuie, unde e dansul ?
Ma doare si nu stiu sa spun,
Ca hatul ma trage in negura plansul,
Mi-e rau si sunt bun.
Contractele mele cu lumea sunt sparte,
Contractul cu mine e mort,
Spre casele tale, absurda mea moarte.
Abia te mai port.
Ma aflu-n masina, soferul opreste,
Mi-e teama-n sosea c-o sa mor,
Si marea vuieste un pic de nadejde
Si-un prim ajutor.
Si-apoi la hotel, intr-o camera chioara
Injectii si tot ce mai e,
I-e sila fiintei acum sa si moara
Si nu stiu dece ?
La marginea marii venise poetul
Sa doarma un somn linistit
Si poate-l obtin, acum, eu, cu incetul,
Cadere in mit.
Aprind o veioaza si fata mi-e sura,
Injectia bate adanc
Si somnul sau moartea alene ma fura,
Mi-e bine si plang.
Atata pustiu e pe buzele mele,
Chimia m-a dat varstei reci,
Mai sunt sanatorii, deasupra in stele,
Poti moarte sa treci.
Adorm pronuntand balbaite cuvinte
Si pulsul mi-e trist si mi-e rar,
Ma trag ca un stol de aduceri aminte
In dictionar.
De-a dreapta padure, padure de-a stanga
Si trupul beteag si olog
Si marea in tarm isi continua tanga
Si cui sa ma rog ?
15.
Asculta mai multe audio Muzica
Noi in cel dintai razboi
Am ajuns prin moarte noi
Doamne, ocroteste-i pe romani
Am dat sange si sudoare
Pentru Romania Mare
Doamne, ocroteste-i pe romani
Am dat viata si soldati
Pentru-o patrie de frati
Am dat fapta, am dat zisa
De la Nistru pan' la Tisa
Dar pe urma-n '40
Anul marii far'de-legi
Doua fiare ne-au muscat
Ultimatum si dictat
Biata lume nu stia
Ca-ntr-o zi la Moscova
Au semnat un pact neghiob
Molotov si Ribbentrop
Iar fascismul mondial
Ne-a luat parte din Ardeal
Si lui Horty i l-a dat
Fi-le-ar numele spurcat
Stalin cu teroarea sa
Ne-a luat Basarabia
Si cu Hitler in acord
Bucovina de la nord
Ai mai mari talhari ne-au frant
Ne-au luat tara si pamant
Nimenea n-a auzit
Plansul nostru rastignit
Astfel am intrat si noi
In al doilea razboi
Haideti, dom'le Maresal
In Moldova si-n Ardeal
Noi de dor de noi luptam
Pentru tara, pentru neam
Pentru vechile hotare
Pentru Romania Mare
Si-am pierdut, si-am fost rapusi
Si-am fost ocupati de rusi
Aliatii au tacut
Stalin a facut ce-a vrut
Si-am murit de mii de ori
S-avem iarasi trei culori
Si-am platit cat nu se poate
Sfanta noastra libertate
Tara-i mica, vremea-i grea
Ce-o mai fi, om mai vedea
De uitat, nu vom uita
Tara noastra cum e ea
Cat o fi roman roman
Pruncul va primi la san
Adevaru-adevarat
Despre tot ce s-a-ntamplat
Tinte minte, fiul meu
Ca exista Dumnezeu
Si un juramant te leaga
Tara noastra nu-i intreaga - insa asta doar pana-ntr-o zi
Cand vei fi si tu barbat
Sa te simti mereu soldat
Pentru vechile hotare
Pentru Romania Mare
16.
Asculta mai multe audio Muzica
Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,
Eu, fiu de ţărani din fierbintele sud,
Şi Clujul e, tot, hohotire de clopote,
Şi paşii lui Blaga pe străzi se aud.
Ca Iancu aş vrea pe suişul Feleacului
Să cad furtunos peste Cluj ca un cal,
Dar astăzi e linişte dulce în inima
Prea mult patimitului nostru Ardeal.
Acelaşi e Clujul, aceiaşi sunt oamenii,
Mereu născători şi mereu muritori,
Dar şi de-aş avea tot o singură naştere
Aici aş muri de o mie de ori.
Mereu către dealul ciudat al Feleacului
Atras mi-a fost neamul bătrân de oltean,
Aici învăţară ai mei, toate rudele,
Dumitru şi Ana şi Tina şi Ioan.
Când noaptea se lasă tresar amintirile
Şi trec literaţi spre un magic castel,
Ce seamănă Clujul în noapte cu creierul,
Un creier cu gânduri aprinse în el.
Şi ce n-a fost voie, şi clipele libere,
Şi ce-i mulţumire, şi ce e reproş
Se-adună nostalgic la cumpana nopţilor
Când Blaga îşi murmură paşii sfioşi.
El trece spre moarte, în marea lui trecere
Şi e printre noi şi din nou printre duşi,
Sfios într-un Cluj ca în templul Ardealului,
Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.
Roş-galben-albastre sunt razele Clujului,
Furtuna din veac mai de preţ le făcu,
Bătrâni înţelepţi poartă grija grădinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu "U".
Atât de senin se transcriu tragediile,
Legendele iartă momentul cel crud,
Ce simplu cântăm: "Blaga-i mut ca o lebădă"
Şi paşii lui Blaga prin Cluj se aud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu